فوائد الحديث

Legalitatea testamentului și îndemnul de a-l întocmi din timp, pentru a-l clarifica, a împlini porunca religioasă cu privire la el, a fi pregătit pentru moarte și a reflecta asupra conținutului și destinației lui, înainte ca ceva să-l împiedice să o facă.

Testamentul (Uasiyyah) înseamnă o dispoziție lăsată înainte de moarte. El reprezintă faptul că o persoană încredințează, după moartea sa, cuiva o sarcină: fie administrarea unei părți din averea sa, fie grija față de copiii săi minori, fie îndeplinirea oricărui alt act asupra căruia are autoritate și drept de decizie după moarte.

Testamentul este de trei feluri: (1) Recomandat (mustahabb) – este testamentul prin care o persoană lasă o parte din averea sa pentru o cauză bună, caritabilă, astfel încât să primească răsplată după moarte. (2) Obligatoriu (uajib) – este testamentul care include drepturile pe care persoana le datorează: fie drepturi față de Allah, cum ar fi zakat neplătit, ispășiri (kaffarah) și altele stabilite prin legea islamică; fie drepturi față de alți oameni, cum ar fi datoriile sau restituirea unor bunuri încredințate (amanet). (3) Interzis (haram) – este testamentul prin care persoana lasă mai mult de o treime din avere (pentru cei care nu sunt moștenitori) sau face testament în favoarea unui moștenitor, ceea ce nu este permis, decât dacă ceilalți moștenitori sunt de acord.

Meritul lui Ibn Omar (Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său) constă în graba sa de a face fapte bune și în supunerea sa exemplară față de Legea divină înțeleaptă (Șar‘ul Hakim).

Ibn Daqiq al-‘Id a spus: Permisiunea de a amâna două sau trei nopți este pentru a înlătura dificultatea și greutatea (asupra omului).

Lucrurile importante trebuie consemnate în scris, deoarece scrierea este mai sigură și protejează mai bine drepturile.