فوائد الحديث

Acest hadis face parte din ceea ce Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) relatează de la Domnul său și este numit Hadis Qudsi sau Hadis Divin. În cazul acestuia, cuvintele și sensul său provin de la Allah, dar nu are trăsăturile unice ale Coranului, precum recitarea sa ca formă de adorare, purificarea înainte de a-l citi, prezentarea sa ca o provocare, miracolul său, etc.

Al-Ajurri a spus: „Oamenii adevărului Îl descriu pe Allah Preaînaltul cu ceea ce El S-a descris pe Sine și cu ceea ce Mesagerul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) L-a descris, și cu ceea ce companioni Profetului (Allah să fie mulțumit de ei) L-au descris; și aceasta este metodologia învățaților care s-au conformat surselor autentice, fără a introduce inovații.” Astfel, învățații Ahlu-s-Sunnah confirmă în ceea ce Îl privește pe Allah ceea ce El a confirmat pentru Sine în privința Numelor și Atributelor Sale, fără distorsionare, negare, descriere a modalității de producere sau asemănare; neagă în ceea ce Îl privește ceea ce El a negat despre Sine; și păstrează tăcerea în privința a ceea ce ceea ce nu a fost nici negat, dar nici confirmat. Allah Preaînaltul Spune: „Nimic nu este asemenea Lui.” [Coran, 42:11]

A avea așteptări bune de la Allah trebuie să fie însoțit de fapte. Al-Hasan al-Basri a spus: „Cu devărat, dreptcredinciosul are o părere bună despre Domnul său și, prin urmare, face fapte bune (în acest sens), în vreme ce cel păcătos are o părere rea despre Domnul său și, prin urmare, și faptele sale sunt rele.”

Al-Qurtubi a spus: Se spune că sensul expresiei „așa cum robul Meu crede despre Mine” se referă la așteptarea îndeplinirii rugilor atunci când se roagă, a acceptării căinței atunci când se căiește, a iertării atunci când cere iertare și a răsplătirii atunci când își îndeplinește actele de adorare conform condițiilor de bază ale acestora, printr-o credință fermă în promisiunea adevărată a lui Allah. Prin urmare, omul trebuie să depună eforturi în sensul îndeplinirii îndatoririlor sale, având convingerea fermă că Allah îl va accepta și îl va Ierta, deoarece El a promis acest lucru și Allah nu Își încalcă niciodată Promisiunea. Iar dacă cineva crede sau are îndoieli că Allah nu le va accepta și că nu va avea niciun beneficiu din ele, atunci aceasta este o formă de disperare față de Mila lui Allah și unul dintre cele mai mari păcate, iar cine moare cu o astfel de credință va fi lăsat să se confrunte cu propriile sale credințe, după cum se regăsește în unele narațiuni ale hadisului menționat: „Lăsați-l pe robul Meu să creadă despre Mine ceea ce el dorește.” A mai spus: Cât despre așteptarea iertării în timp ce se insistă în păcate, aceasta nu este nimic altceva decât o ignoranță și neglijență absolute.

Îndemnul la Pomenirea frecventă a lui Allah, atât în sine ta, cât și cu voce. Omul ar trebui să se teamă de Allah în sinea sa și în inima sa și să-și aducă aminte de Măreția Sa și Dreptul Lui asupra sa. De asemenea, trebuie să-L invoce, să-L Glorifice, să-L Iubească, să aibă o părere bună despre El și să-și dedice sincer faptele doar pentru El, iar cu limba sa să rostească: „Subhanallah” (Preamărit fie Allah), „Alhamdulillah” (Lăudat fie Allah), „La ilaha illallah” (Nu există alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah), „Allahu Akbar” (Allah este Cel mai Măreț) și „La haula ua la quuata illa billah” (Nu există forță și nici putere decât numai și prin Allah).

Ibn Abi Jamrah a spus: „Cel care Îl Pomenește pe Allah când e înfricoșat, Acesta îl va proteja și îl va liniști; iar atunci când se simte pustiu, îi va aduce alinare și mângâiere.”

„Șibr”(o palmă deschisă): distanța dintre vârful degetului mic și vârful degetului mare atunci când palma este întinsă. „Dhira‘” (un cot): distanța dintre vârful degetului mijlociu și osul cotului. „Ba‘”: lungimea brațelor și a umerilor unei persoane, împreună cu lățimea pieptului; aceasta echivalează cu aproximativ patru coți.