„Cu adevărat, ceea ce se interpune între om și politeism și necredință (șirk și kufr) este părăsirea Rugăciunii.”

„Cu adevărat, ceea ce se interpune între om și politeism și necredință (șirk și kufr) este părăsirea Rugăciunii.”

Jabir (Allah să fie mulțumit de el) a relatat că l-a auzit pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) spunând: „Cu adevărat, ceea ce se interpune între om și politeism și necredință (șirk și kufr) este părăsirea Rugăciunii.”

[Sahih (hadis autentic)] [Narat de Muslim]

الشرح

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) trimite o avertizare cu privire la părăsirea Rugăciunilor obligatorii și a înștiințat că între om și căderea în politeism și necredință nu se află decât părăsirea Rugăciunii. Rugăciunea este cel de al doilea stâlp al Islamului și are un statut măreț în Islam, iar cel care a părăsit-o negând obligativitatea ei, a căzut în necredință, conform consensului general al musulmanilor. Și oricine o abandonează în totalitate din neglijență sau lene este considerat necredincios, și a fost relatat consensul unanim al Companionilor Profetului în acest sens. Dacă, însă, o persoană o abandonează uneori și o îndeplinește alteori, ea intră, de asemenea, sub incidența acestui avertisment sever.

فوائد الحديث

Hadisul evidențiază importanța Rugăciunii și a consistenței în îndeplinirea acesteia, întrucât ea este cea care face diferența între necredință și credință.

Este o avertizare severă împotriva acelora care abandonează sau neglijează Rugăciunea.

التصنيفات

Chestiuni care invalidează islamul, Necredința, Obligativitatea rugăciunii și reglementări privind părăsirea ei