الشرح

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) obișnuia ca după fiecare Rugăciune obligatorie să spună: „La ilaha illa Allah, uahdahu la șarika lah, lahu al-mulku ua lahu al-hamdu ua huua 'ala kulli șay'in qadir , allahumma la mani'a lima a'tayt ua la mu'tiya lima mana'ta ua la yanfa'u dza al-jaddi minka al-jadd" (Nu există nici un alt dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah, Unicul, fără de nimeni asociat. Lui Îi aparține Stăpânirea și Lui I se cuvine Lauda și El este cu Putere peste toate. O, Allah, nimeni nu poate opri ceea ce Tu dăruiești și nimeni nu poate dărui ceea ce Tu oprești, iar bogăția nu îi este de niciun folos la Tine aceluia care o deține). Sensul acesteia este că: Eu accept și recunosc formula de Tauhid (monoteism): Nu există nici un dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Allah. Și confirm că adorarea nu I se cuvine de drept decât lui Allah și o neg în ceea ce privește pe oricine altcineva în afară de El. Nimeni nu este cu adevărat demn de adorare în afară de Allah. Recunosc că adevărata și deplină Stăpânire Îi aparține numai lui Allah, iar lauda ce vine de toți cei din Ceruri și de pe Pământ I se cuvine numai lui Allah Preaînaltul, de vreme ce numai El, Unicul are Puterea asupra a tot și a toate și darurile și privările pe care Allah Însuși le-a predestinat, nu pot fi de nimeni împiedicate; iar în raport cu El bogăția nu îi va fi cu nimic de folos aceluia care o deține, ci ceea îi pot folosi lui sunt mai degrabă faptele sale bune.